http://Intalnire%20cititori
Intalnire cititori
http://Interviu%20la%2082%20de%20ani
Interviu la 82 de ani
http://Casa%20parinteasca
Casa parinteasca
Premiul Uniunii Scriitorilor din România

Premiul Uniunii Scriitorilor din România

AUREL MIHALE Licenṭiat al Seminarului Pedagogic "Titu Maiorescu", Aurel Mihale (n .1922) ṣi-a definitivat doctoratul ȋn filozofie estetică. A avut o ȋndelungată activitate pedagogică. Debutul literar ȋn poezie l-a avut ȋn 1943 iar cel ȋn proză ṣase ani mai târziu cu nuvela “Vin apele”. Din apariṭiile editoriale - 32 de volume de povestiri, nuvele, romane,  eseuri. Cele mai cunoscute titluri : - trilogia  "Cronică de război" (1999); “Nopṭ...

Opera Literara

Ceea ce individualizează opera lui Aurel Mihale in seria fertilă a prozei româneşti de război este ȋntâi de toate caracterul popular ar reprezentării evenimentelor. Dacă in proza iluştrilor noştri realişti-critici Rebreanu, Camil Petrescu, Cezar Petrescu, Victor Ion Popa, războiul era oglindit in conştiința unor intelectuali ajunşi in situații limită, devenind pretextul unei analize infinitezimale, a implicațiilor psihologice, dacă ȋn proza anilor de după eliberare războiul a fost „ interpretat“ literar, ca explicație a unor noi direcții pe care a evoluat conştiința socială, reanimată de apa vie a ȋncrederii in forțele constructive descătuşate, povestirile lui Aurel Mihale, sistematizate riguros, au ca obiect in sine psihologia şi comportamentul tuturor categoriilor sociale, aducând totuşi masiv in primul plan reacțile şi fondul uman al soldatului simplu, de obicei țăran sau al muncitorului in salopeta albastră (teribila uniforma a unei „arme noi“, necunoscută de fascişti, dar atât de redutabilii in luptele pentru izgonirea invadatorilor de pe pământul țării).

Prezentari redacţionale

DESTIN
Apariţia în seria „operelor alese" şi a romanului „Destin", ...
CRONICĂ de RĂZBOI
Ideea unei cărţi mai cuprinzătoare despre participarea popor...
PĂMÂNT, PĂMÂNT…
Trilogia „PĂMÂNT, PĂMÂNT..." reprezintă — după trilogia „Cro...
ARGUS
Ȋn căutarea altor mijloace şi modalități literare ce ar fi p...

Eseu VALENŢELE ONTOLOGIEI ESTETICE

Aceste obsesive „reflecţii" privind ontologia estetică a artei si literaturii au o mică istorie care trebuie cunoscută. În februarie-martie 1947, după obţinerea licenţei în filosofie, (specialitatea principală „Estetica critica literară"), ca fost student al eruditului profesor Tudor Vianu, m-am înscris, cu asentimentul acestuia, la „doctorantura" în filosofie; desigur la specialitatea ”Estetică”, ṣi anume, cu tema: „Fantezia creatoare ṣi procesul creaţiei literar-artistice". La prima consultaţie, acordată în deobṣte noilor temerari ai cercetării mai adânci a fenomenului literar-artistic, în care am schiţat ideile principale ale lucrării ce voiam a ȋntreprinde, magnificul profesor mi-a sugerat cu o accentuată perspicacitate necesitatea unei suficiente argumentări a afirmării, dezvoltării şi rezolvării temei propuse, date fiind noile condiţii ce prefigurau o nouă orientare a literaturii şi artei (a se reţine că în 1947 intraserăm deja sub influenţa ideologiei comuniste), stabilind totodată ca anul următor să¬-i pot prezenta o primă versiune a „temerarei" mele ȋncercări. Numai că, în toamna 1948 n-am mai avut cui prezenta această primă versiune, deoarece în iulie 1948 apăruse legea noii reforme a ȋnvăţământului, prin care, printre alte abdicări denaturări ale bunelor noastre tradiţii in acest domeniu, au fost sistate şi apoi desfiinţate şi formele ȋnvăţământului postuniversitar ale „doctoratului". Am rămas astfel în vânt cu această „temerară" încercare, ȋnsăsi catedra de estetică fiind desfiinţată, iar vestitul profesor Tudor Vianu împins ȋn afara Universităţii. Au urmat anii grei ai intensei ideologizări comuniste în care am renunţat la dorita mea „doctorantură", refuzând totodată a urma „candidatura" în Estetică la Universitatea din Moscova; dar acceptând în 1950 calitatea de lector apoi de conferenţiar universitar suplinitor, în cadrul catedrei de Estetică a Institutelor de artă din Bucuresti; aceasta până în 1955, când, din motive principiale personale, am renunţat şi la ȋnvăţământul superior, dedicându-mă, în principal, creaţiei literare.

Atestate

Premii/Distincţii

În 2001 a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru întreaga activitate literară. De o ten...

Articole critice

Există în creaṭia lui Aurel Mihale nenumărate semne, ce atrag atenţia asupra statutului pe care o critică ce ţine la propria-i obiectivitate este constrânsă să îl recunoască. E vorba de intensificarea procesului benefic de obiectivare a prozei lui Aurel Mihale, de emanciparea naraţiunii de sub stereotipia dezarmantă a clişeelor din prozele antecedente, de eliberarea tipologiei personajelor şi a limbii din frazeologia circumstanţială. Acesta reprezintă nu doar un lăudabil efort de reconstituire, ci şi o reverificare a aptitudinilor prozatorului în cele câteva direcţii tematice care i-au adus un incontestabil succes de public. Indicii textuali ai unei arte narative, sunt dublaţi de tentativa de alegorizare a cotidianului, de încercare de revelare a unui nivel arhetipal al gândirii, toate acestea fiind iarăşi semnalmentele unei proze mature, cochetând cu rafinamentele romanului secolului XX şi care se desparte de propriu-i trecut râzând.
Critic-Perpessicius
Critic-Perpessicius
Perpessicius : ,,Alte menţiuni de istoriografie literară şi folclor 1957-1960" (Editura pentru literatură 1960) „Nop...
Critic-Nic. Manolescu
Critic-Nic. Manolescu
Nicolae Manolescu - ,,CONTEMPORANUL" nr. 2/1963 ...Fuga (Focul negru) depăşeşte simţitor tot ceea ce autorul a scris ...
Critic-Alex Ştefănescu
Critic-Alex Ştefănescu
Alex. Ştefănescu : ,,Scânteia" - 29 martie 1978 Aurel Mihale: ,,Focurile" Trilogia Focurile, cuprinde, după cum mărturi...