Ȋn căutarea altor mijloace şi modalități literare ce ar fi putut fi folosite cu succes în această acțiune de ȋnsemnată revigorare a stilului meu literar, mi-am îndreptat atenția şi interesul asupra literaturii încă impropriu numită. „politistă”, ea ȋnsăşi aflată în fața unor grave deficiențe artistice,cu excepția câtorva ȋnsemnați autori —, dar încă posesoare a unor virtuale valențe specifice genului, care mi s-au impus atunci cu deosebire. După o succintă edificare a acestora, m-am oprit asupra celor mai importante: claritate şi concretență maximă a tematicii abordate; consistență şi ȋnăltime artistică a ideii corespunzătoare; marcare evidentă a sensului major obiectiv al realității reprezentate, la nevoie chiar printr-o producere creatoare a unui anumit sens; o adâncire a gândirii, reflectivităţii artistice la o minimă necesitate, fără a evita o acceptabilă simplitate; asigurarea densităţii artistice necesare redării cât mai concentrate a acestei reflectivități, fără a renunța la diversitatea expresiei literar-artistice; asigurarea unui ritm alert al desfăşurării temperate, gradual dramatice a unui subiect simplu, dar revelator; folosirea cu discernământ inspirat a unor elemente de senzație, surpriză şi suspans, evitând un mod senzational în sine şi implantate organic ȋn structura subiectului respectivei lucrări; în sfârşit, realizarea unei expresii concret-artistice de o reală valoare literară, marcată de modernitatea actualei literaturi de acest gen şi preferințele cu grijă temperate ale cititorilor supuşi tendințelor tehniciste ale viitoarei societăți. De notat că toate aceste valențe trebuiau realizate cu un minimum de mijloace literar-artistice, economia salutară a acestora fiind susținută de valoarea şi eficiența lor. Toate acestea urmau să fie preluate şi aplicate cu discernământ, în mai mare sau mai mică măsură, în viitoarea mea practică literară. Uşor de zis, dar greu de realizat, ele necesitând o implementare creatoare în structura intimă, intraestetică a respectivelor imagini literare, inclusiv a gândirii, reflectivității artistice, precum şi, implicit, în țesătura expresiei literare corespunzătoare. Or, lucrul acesta nu era efectiv posibil decât practicând, realizând în fapt asemenea lucrări „polițiste”, până la ȋnsuşirea organică a acestor valențe posibila lor implementare modalității clasic­narative. Aşa am ajuns la concluzia, apoi la hotărârea de a ȋncerca să realizez în mod practic asemenea lucrări „polițiste”, cu adevărat literare, artistice în esența lor. Astfel, am scris şi publicat între 1978-1992 cinci scurte romane „polițiste”, incluse în „Ciclul Argus”. Dintre acestea, în anii ’90 pe unele le-am preluat în prezenta serie a „operelor alese”, suferind o profundă revizuire, după cum urmează: romanul „Cazul Hildebrand”, apărut în 1998, în mod independent, iar următoarele trei„Dublă rocadă în munți”, „Nopțile Sarmizei” „Blestemul îngerului negru” incluse în trilogia de fată, „Argus”. Aşa am ajuns a-mi ȋnsuşi atunci, cu douăzeci de ani în urmă, pe cât a fost posibil, unele mijloace modalitatea artistică specifice genului „polițist” a refolosi însemnatele valențe ale acestuia în realizarea, în anii ’80, a romanelor incluse în trilogia „Pământ, pământ…” („Valul sălbatic”, „Mlaştina bucuriei” „Liniştea câmpiei”), precum a romanului independent „Lada de campanie”, incluse în prezenta serie a „operelor alese”; şi fructificând astfel în mod creator roadele acestui experiment literar, reprezentat în creația mea de abordarea cu succes a genului „polițist”, fapt remarcat şi de critica literară. Preluând, deci, valentele acestui gen şi „altoindu”-le pe trunchiul viguros al modalității clasic­narative a prozei literare, am năzuit să realizez ciclul celor trei romane „Dublă rocadă”, „Nopțile Sarmizei” „Blestemul ȋngerului negru” grupate în trilogia „Argus”, închinată în întregime revelării activităţii specifice a serviciilor noastre secrete de informaţii contrainformații, în cadrul mai larg al permanentului „război din umbră”. Activitate consacrată apărării şi pe această calea secretului de stat, a realizărilor poporului nostru în construcția noii societăți libere şi democratice, a integrității, independenței suveranității în climatul fertil al efortului general în care aceasta este angajată într-o nouă dezvoltare, paşnică şi creatoare. Ȋn romanele acestei trilogii am urmărit, astfel, redarea concretă a activității specifice a unor echipe ale acestor servicii secrete în ȋndeplinirea unor misiuni stringente de a depista, deruta şi la nevoie anihila acțiunile ascunse de informații şi spionaj ale unor agenturi străine. Mijloacele şi modalitatea artistică folosite sunt cele proprii literaturii „polițiste”, potrivite desfăşurării acțiunii lor într-un susținut ritm alert, cu surprinzătoare momente de neprevăzut suspans, cu dramatice spectaculoase dezvoltări incredibile şi un neaşteptat sfârşit victorios. Toate acestea încununate de un însemnat efort creator, de o aleasă redare concret-artistică in expresii literare corespunzătoare unei adevărate literaturi, spre râvnita desfătare emoțională a cititorilor.
Autorul , 1998