Mihai Gafiţa – Revista ,,ALBINA” – nr. 968/1966

Romanul este conceput ca o primă piesă dintr-o nouă „cronică” a întregii perioade a războiului şi valorifică într-o măsură mult mai mare analiza psihologică. Existenţa unui erou central urmărit în primul rând nu în învălmăşagul episodelor spectaculoase, de front, ci mai cu seamă în afara lor, lasă loc cercetării atente a stărilor interioare. Eroul principal pierde tot mai mult din psihologia de soldat supus orbeşte ordinelor militare, în favoarea celei de cetăţean conştient; de altfel cartea nu se ocupă de război ci de fuga de război. Străbătând înapoi miile de kilometri de la Volga, unde fusese trimis de regimul fascist, personajul realizează simbolic drumul spre ţară, adică spre sine însusi întoarcerea spre umanitate şi spre o altă viaţă …

 

 

Mihai Gafiţa