Mihai Ungheanu : Viaţa Militară – nr. 4/1980
Istorie şi Contemporaneitate

,,…Prozatorul contemporan interesat de social are conştiinţa că se mişcă în istorie şi că orice temă de anvergură socială ar aborda cu mijloacele realismului face roman istoric. Pasiunea pentru realitate devine mai repede ca oricând altădată pasiune pentru istorie.
În această serie de cărţi în care prezentul  se  interferează  semnificativ  cu  trecutul,   trecând  m·ai  degrabă  pragul  istoriei  decât rămânând în contemporaneitate, se află şi trilogia lui Aurel Mihale: ,,Focul negru”, ,,Focul alb” şi „Focul roşu”, despre a cărei anvergură şi autenticitate s-a scris prea puţin. Participant şi martor ocular al ultimului război modial, pe care l-a cunoscut pe front în prima linie, Aurel Mihale ştie să dea acestei trilogii o autenticitate pe care alte cărţi, mai savant construite, n-o au. Faptul trait pulsează vizibil prin aspectul şi nuanţele lui inedite, în paginile trilogiei lui Aurel Mihale. Demnă de toată atenţia cititorului este restituirea pe care primul volum o realizează asupra participării militare a României pe frontul de est.
Ceea ce defineşte remarcabil această umanitate îmbrăcată în uniformă este faptul că nu-şi pierde cumpătul în cele mai grele situaţii, că nu se dezumanizează, că nu abdică de la îndatoririle vieţii normale în plină calamitate colectivă.Trebuie spus că locul şi rolul pe care îl au militarii în cărţile lui Aurel Mihale sunt precumpănitoare şi că ochiul prozatorului ştie să vadă angajamentul tragic al oamenilor în uniformă, indiferent de gradul lor, trimişi să moară pentru o cauză care nu le aparţine. În literatura română sunt cunoscute mai ales paginile care au ridicularizat ticurile şi ororile cazărmii. Literatura lui Aurel Mihale, din alt unghi, restituie acestui scop istoric faţa sa gravă, solemnă. Un exemplu convingător este tripticul menţionat în care soldaţii şi ofţerii români străbat câmpii străine în bătaia vântului şi a întâmplărilor neaşteptate, marcaţi de condiţia limită a războiului prin care trec. În Focul negru” sunt gânduri şi gesturi memorabile pe care autorul le aduce sub ochii lectorului parcă pentru a combate literatura de paradă care s-a scris uneori depsre front.
Autorul are o viziune de ansamblu, integratoare şi în reconstituirea evenimentelor de la 23 august 1944, circumscrie în acelaşi stil rolul şi importanţa armatei române la înfăptuirea acestui act istoric.
Scriind despre evenimentele trăite, Aurel Mihale face roman de actualitate sau roman istoric? Scriitorul are aici conştiinţa că se plantează în teritoriul evenimentului istoric şi că participă la istorie.
Mihai Ungheanu