Paul Georgescu -,,ROMÂNIA LIBERĂ” nr. 5779/1963

Desigur că ultimul volum de nuvele al prozatorului – ,, Nopţi înfrigurate ” – dădea de înţeles că autorul va realiza un roman interesant al celui de-al doilea război mondial, dar rezultatul depăşeşte aşteptările. ,,Fuga “(ulterior “Focul negru”) fiind o carte remarcabilă ce va lua loc printre cele mai bune romane scrise după război. Tema este importantă, subiectul menţine mereu trează atenţia cititorului, iar ideea artistică, excelentă. Numeroasele episoade dramatice şi adesea surprinzătoare sunt legate bine între ele prin ideea artistică a cărţii şi ele îi dau posibilitatea autorului de a face un tablou al stării de spirit ce domina nu cu mult înainte de eliberare. Episoadele şi amănuntele sunt astfel dispuse încât să poată îmbrăţişa cât mai mult din esenţa realităţii epocii. De altfel, scriitorul e mereu preocupat de esenţial, creează figuri tipice, personajele secundare au funcţie ilustrativă; el selectează din realitatea epocii doarceea ce îi foloseşte ideii urmărite. Meritul cărţii nu trebuie căutat în analiza psihologică sau în deosebita idividualizare a eroilor, ci în scenele de masă, în psihologia colectivă, pe care autorul reuşeşte să o exprime cu forţă şi precizie.
,,Fuga “( “Focul negru”) este odiseea sergentului Dragomir Jiga, care în toamna anului 1942 porneşte de la cotul Donului pentru a sosi, în primăvara anului următor – după ce trecuse prin nenumărate încercări şi primejdii – tocmai în satul său de lângă Dunăre, Hârtoapele…
Dragomir Jiga este un om obişnuit, ceva mai isteţ şi mai hotărât decât alţii, fire impulsivă, dar care în situaţii grele se orientează repede şi poate îndrepta toate acțiunile sale spre un obiectiv precis. Alegându-şi un asemenea erou tipic, autorul a dorit să înfăţişeze tabloul unei stări de spirit generale, atitudinea maselor faţă de războiul aventurist al antoneştilor, fața  de ocupanţii hitlerişti, faţă de acei ofiţeri fascişti români care, prin purtarea lor inumană, exasperau răbdarea trupei. Se poate afirma că Aurel Mihale a reuşit să creeze un erou tipic, care se va menţine în memoria noastră nu prin ceea ce îl indiviudalizează, ci tocmai prin aceea că este reprezentativ, cristalizează atitudinea  unei largi mase de oameni într-o epocă dată. Calităţile lui Dragmir Jiga – bunătatea, cinstea, curajul, dârzenia, isteţimea, ca şi ostilitatea faţă de autorităţile burgheze -fac din el un personaj tipic pentru masele de soldaţi, ţărani, sătui de un război sângeros şi fără rost, obsedaţi de mizeria familiilor lor părăsite la bunul plac al exploatării moşiereşti şi chiabureşti…
…Romanul lui Aurel Mihale nu trebuie judecat pe fragmente. Tensiunea care-l străbate de la un capăt la celălalt, pasiunea lui Jiga de a ajunge în ţară, acasă, forţa de mişcare a maselor, creşterea gradată a înţelegerii evenimentelor fac din ,,Fuga “( “Focul negru”) un roman bun… “…Meritul autorului nu este acela de a fi creat aici personalităţi complicate, nuanţate, contradictorii, ci de a fi creat cu toate aceste personaje (fiecare reprezintă o atitudine) un tablou complex, naunţat, contradictoriu al epocii, un tablou realist, din care nimic esenţial nu lipseşte. În acelaşi timp, printre atâtea episoade şi personaje, autorul nu se rătăceşte.  Pe de o parte, el nu pierde niciodată din vedere tendinţa generală, momentul istoric spre care se îndreaptă evenimentele: doborârea clicii fasciste; pe de altă parte, tabloul general e realizat cu un spirit al nuanţelor ce exclude schematismul. Fiecare personaj intervine în acţiune în momentul necesar şi atât cât trebuie. Autorul a  maniifestat  o  mare  severitate  selectivă,  eliminând  tot  ce  nu  era  absolut  necesar  desfăşurării dramatice a evenimentelor. Această observaţie pe care o facem în legătură cu introducerea personajelor e valabilă şi pentru succesiunea episoadelor. Neprevăzute, adesea spectaculoase, episoadele ţin trează atenţia cititorului. Succesiunea lor e riguroasă. Mihale nu se lasă furat de plăcerea de a povesti;  fiecare episod aduce ceva nou, duce mai departe acţiunea. Această îmbinare între spectaculos şi severitate, în conducerea naraţiunii, este o calitate preţioasă…
Paul  Georgescu