Ideea unei cărţi mai cuprinzătoare despre participarea poporului nostru la războiul antifascist — care să înceapă din preajma din nopţile înfrigurate ale insurecţiei armate din august 1944 să se termine în ziua victoriei finale asupra Germaniei hitleriste — m-a preocupat din primii ani de după cel de-al doilea război mondial. Realizarea ei însă — sub forma unui roman, aşa cum intenţionasem mai întâi, — mi-a apărut atunci aproape imposibilă, deşi am încercat să încheg diverse planuri proiecte în acest sens. Asta, pentru că m-am văzut în faţa unui uriaş material de viaţă în bună parte trăit, a unei documentaţii de război practic inepuizabile, a unor mari evenimente istorice încă fierbinţi, copleşitoare, cu o desfăşurare întinsă în timp, pe largi spaţii geografice, pe planuri umane social­politice multiple, cu urme, răni şi urmări adânci în conştiinţa oamenilor, cu zguduiri profunde, deschizătoare de drumuri noi, epocale în dezvoltarea societăţii. Redarea acestor evenimente istorice, în toată măreţia şi complexitatea lor umană, rămâne încă pentru literatură o sarcină mult mai grea decât pentru istorie, de pildă.  Aşa s-a făcut că m-am gândit la o serie de „povestiri de război”, care au o tradiţie bogată în literatura noastră o mai mare posibilitatea de răspândire în rândurile largi ale celor care au dus pe umerii lor greul războiului. Din ceea ce am lucrat însă în această primă fază nu a apărut decât o singură povestire, în 1951, care a fost preluată această carte. Eram nemulţumit de realizarea acestui proiect şi de aceea am ȋntrerupt lucrul, pentru un timp. A trebuit să mai treacă câţiva ani, pentru ca să mă apropii ceva mai mult de înţelegerea acestui şir de fapte eroice unice, cu valoare de document istoric uman, de o simplitate stelară în măreția lor — ca ȋnsăşi viaţa, lupta şi jertfele miilor de luptători, dar de o mare bogăţie şi diversitate în manifestarea lor, în desfăşurarea şi trăirea lor lăuntrică. Efortul principal trebuia deci să ducă la închegarea unei imagini globale veridice asupra războiului nostru antifascist şi a ceea ce a ȋnsemnat el ca experienţă umană şi socială pentru poporul nostru şi patria noastră. În acest sens, mi-am închipuit desfăşurarea acestei cărţi ca o revărsare continuă de popor, o curgere măreaţă ca însăşi istoria în care poporul însuşi prin reprezentanţii săi direcţi, participanţi activi la evenimente, ei ȋnşişi făuritori de istorie să povestească din punctul de vedere al fiecărui om, din locul în momentul unic al prezenţei lui concrete, cursul dramatic monumental mai ales eroic al războiului. Sau, mi-am închipuit această carte ca un uriaş sfat at întregii tări, ca un colocviu solemn al reprezentanților cei mai autorizați ai tuturor păturilor populare, ai tuturor vârstelor, ai tuturor regiu­nilor, ai diverselor funcții şi grade militare etc., în care ei îşi deapănă pe rând amintirile faptelor narate, epopeice la care au participat, şi din ale căror fire se încheagă treptat o țesătură unică a unui istoric aI evenimentelor, care este ȋnsuşi cursul destinelor lor, inlănțuite, aI destinului patriei. Sau, mi-am închipuit această carte ca un joc tulburător grav al luminii aprinse mânuite după un plan unic, îndreptate de autor asupra umbririi care tinde, o dată cu trecerea timpului să acopere ȋnsăşi istoria. In această umbrire în care işi petrec veşnicia siluetele de fum pulbere ale celor rămaşi sub brazda pământurilor eliberate, aprind din când în când, din loc în loc, câte un reflector care luminează şi ȋnsufleteşte, pe rând, pe câte unul dintre luptători, care în acest ceas al amintirilor răspunde de oriunde neȋntârziat prezent! Da, eu, tu, noi toți, am fost aici, colo, dincolo, pretutindenea unde chemarea ȋnaltă a celor mai clarvăzători dintre noi ne-a adunat în acel moment de cumpănă pentru tară ne-a “insuflețit pentru salvarea ființei noastre naționale, pentru un viitor la care de atâtea veacuri generații de generații au visat. Aşa am început iarăşi lucrul, in august 1954, la noua serie a povestirilor mele de război. De-a lungul anilor au apărut pe acest drum câteva culegeri de astfel de povestiri (Ultimul asalt, Nopti înfrigurate, Podul de aur, etc) cu care m-am tot apropiat, până în decembrie 1965, de ȋncheierea ciclului, prezentat sub forma „Cronicii” de fată. Am strâns deci în această carte majoritatea povestirilor mele de război. Cele mai vechi au fost revăzute, unele substanțial ȋmbunătățite; acestora le-am adăugat altele noi, nepublicate ȋncă, încercând să realizez o orchestrație unică a epopeii războiului antifascist. Numeroasele şi diferitele voci ale povestirilor se adună astfel într-un cor unitar, eroic al întregului nostru popor. In partea întâi a „Cronicii” care s-ar putea subintitula „Nopți ȋnfrigurate”, am căutat să prind eroicul moment al insurecției armate din august 1944, când într-o singură noapte, armata întregul nostru popor s-au ridicat ca un singur om, pe tot întinsul patriei, la oraşe şi sate pe front, împotriva dictaturii fasciste, a cotropitorilor. Ȋn partea a doua, care s-ar putea subintitula „Pământ însângerat” am urmărit desfăşurarea grelelor lupte din Transilvania duse pentru eliberarea pământului nostru străbun, pentru alungarea cotropitorilor fascişti de pe ȋntregul teritoriu al patriei. In partea a treia, care s-ar putea subintitula „Flamura purpurie” am urmărit faptele de arme ale armatei noastre dincolo de granițele tării, în cursul luptelor de eliberare a Ungariei şi Cehoslovaciei, până la victoria finală asupra Germaniei naziste. Am închinat astfel această carte luptei de veacuri a poporului nostru pentru libertate, tradițiilor glorioase ale armatei noastre populare, dragostei fierbinți de tară, de strămoşeasca noastră vatră, mărețelor fapte de vitejie şi eroism ale miilor de luptători, patriotismului ȋnflăcărat, plin de noblețe al poporului român, dorinței sale spre o viață mai bună şi mai fericită, însemnatei noastre contribuții la zdrobirea hitlerismului şi la eliberarea tărilor vecine prietene, amintirii celor căzuți pe drumul atât de lung şi de greu al acestui pustiitor dar măreț război, viitorului strălucit al patriei.
Autorul , 1996