Scotocind într-unul din dulapurile de arhivă ale bibliotecii mele, în căutarea „ciornei” tezei mele de doctorat (în filosofie, specialitatea estetică; doctorantură care de fapt a fost suprimată prin legea tnvăţământului din 1948), am descoperit, împachetate cu aceasta, şi patru volume de versuri, pregătite pentru tipar ȋncă de atunci de care utiasem cu adevărat. Cum, de asemenea, uitasem cu totul de poezie tot din 1948, renunţând cu desăvărşire la o astfel de creaţie literară, ca incompatibilă cu vremurile ce se aşezau, fără ca, în toţi aceşti cincizeci de ani, să pot măcar încerca să mai aştern un singur vers pe hârtie. 
Revăzând acum, după atâta vreme, aceste versuri, am fost încercat, în mod explicabil, de o surpriză măgulitoare ṣi totodată de cruda amintire a zbuciumului vieţii mele de atunci şi mai ales a zădărniciei cu care am încercat în acei tulburi ani (1947-1948) să le public. Şi încă, reproşându-mi în subsidiar că am renunţat tocmai la poezie cu atâta indărătnicie, convins că nu puteam şi alegând cu hotărâre drumul mai pragmatic al prozei literare.
Ȋn mod ciudat nici hotărârea de a le publica totuşi acum, după o atât de târzie dar ispititoare regăsire, 
n-a fost mai uşoară. A trebuit ca odată cu o mai lucidă apreciere a lor, de astăzi, să suport o euforică retrăire a creativităţii lor concrete, fapt ce mi-a împovărat, şi uşurat această hotărdre. Asfel am amânat eventuala publicare a primului volum, cu o tematică şi modalitate cu totul aparte, pentru mai târziu, după o mai profundă revedere a lui. Din celelalte trei volume am constituit cele trei părţi ale volumului de faţă, după numai o uşoară selecţie o revedere mai mult ortografică a versurilor, respectându-le întru totul fiinṭarea lor dintru început.
Fără a nesocoti o evaluare lucidă a adevăratului lor filon poetic, nu trebuie uitat că ele reprezintă poezia unei vârste, a tinereṭii mele, a lumii de atunci, cu toată poezia dar şi creptitudinea ei; precum şi a modalităţii artistice a vremii, poate mai ales a unui început de poezie, marcat de o mai sporită reflexivitate artistică, început care putea să rodească altfel şi n-a mai fost să fie. Prometeicul miracol al unei adevărate poezii fiind nu doar blocat, ci şi strivit de variile forţe malefice ale cerului, pământului, societăţii şi poate ale unui neincluplecat destin.
Răvăşitoare ȋnsă sunt oricum melancoliiie şi tristeţile ce m-au împovărat, precum şi îndrăzneala credinţa, poetice, care m-au animat atunci şi m-au încercat din nou, încă vii, acum. Aşa că, dacă fiorul lor poetic a supravieţuit totuşi uitării mele vremii atât de frământate a celor cincizeci de ani e — cât de cât — de ajuns spre a-mi motiva hotărârea de a le publica.
Autorul , 1998